Cinci copii și un spiriduș - Edith Nesbit

DESCRIERE

Cinci copii și un spiriduș - Edith Nesbit

... casa era la cinci kilometri de gară, dar birja prăfuită abia dacă mersese cinci minute când copiii au început să-și scoată capetele pe geamul trăsurii şi să întrebe: „N-am ajuns încă?".

Și de fiecare dată când treceau pe lângă o casă, adică nu foarte des, ziceau cu toții: „O, asta e?". Dar niciodată nu era aceea, până când au ajuns tocmai în vârful dealului, imediat după cariera de cretă și înainte de cea de nisip. Acolo era o casă albă cu o grădină verde și livadă în spate, iar mama a zis

- Am ajuns!

- Ce albă-i casa! a zis Robert.

- Şi ia uitaţi-vă la trandafiri, a zis Anthea.

- Şi la pruni, a zis Jane.

- Arată decent, a recunoscut Cyril.

- Vrea merge pe jos, a zis Bebe, și, cu o ultimă zguduitură şi zdruncinătură, birja s-a oprit. În învălmăşeala pricinuită de dorinţa de a se da jos deodată și chiar în clipa aceea, toți au încasat șuturi sau au fost călcați pe picioare, dar n-a părut să-i pese nimănui.

Mama, lucru destul de ciudat, nu se grăbea să iasă din trăsură; chiar și după ce a coborât agale pe scara trăsurii, în loc să sară, a părut dornică să vadă odată cutiile cărate înăuntru şi birjarul plătit, în loc să se alăture acelei prime..

RECENZII