Ne pregătim pentru Evaluarea Naţională 2025. Limba şi literatura română. Clasa a VIII-a - Camelia Sapoiu **NOU**

DESCRIERE

- Limba si literatura romana. Evaluarea Nationala 2025. Clasa a VIII-a

Lucrarea Ne pregatim pentru Evaluarea Nationala. Limba si literatura romana. Clasa a VIII-a reprezinta un auxiliar complet de pregatire a primului examen important din viata unui elev.

Contine:

– 40 de seturi cu exercitii de antrenament pregatitoare pentru cerintele specifice subiectului de examen;

– 40 de teste realizate in conformitate cu programa scolara pentru sustinerea Evaluarii Nationale pentru absolventii clasei a VIII-a si cu modelul de structura de subiect si baremul de evaluare si notare in vigoare;

– sugestii de raspuns pentru cele 40 de teste (inclusiv 5 modele de compuneri pentru Subiectul al II-lea, realizate chiar de catre elevi de clasa a VIII-a);

– explicatii si sfaturi pentru redactarea rezolvarilor;

– posibilitatea descarcarii, prin scanarea unui cod QR, a unor fise de autoevaluare si reglare a invatarii pentru fiecare test in parte;

– texte-suport care acopera cerintele programei din punct de vedere tematic si tipologic;

– sugestii de lectura suplimentara;

– un design prietenos.

Succes!

Din carte:

Se dă textul:

Avea 78 de ani, dar se ținea bine. Singur își făcea piața, își deretica și-și scutura prin casă, avea grijă de florile din fața ferestrei, de cele două găinușe din coteț, care, din când în când, îi făceau câte un ou, și de Tucidide, motanul. [...] În ultima vreme, Tucidide și găinile parcă nu-i mai ajungeau și nici ziarul pe care-l citea foaie cu foaie, nici radioul. Viața lui, deși așa fusese totdeauna, acum era ca o haină care-l jena la subțiori. „Manoilă, frate, ești bătrân și-ai să mori mâine-poimâine și n-ai făcut și tu pe lumea asta ceva, așa mai de seamă. E drept că datoria ți-ai împlinit-o: ai înregistrat toată viața frumos, timp de 43 de ani, la registratura Tribunalului Capitalei; ai făcut fata doctoriță și cu câtă greutate ai înmormântat-o cu cinste pe nevastă-ta și n-ai vrut să primești ajutor de la fată; te chibzuiești și trăiești curat, îngrijit, din pensia ta. Ei, dar parcă nu e de-ajuns. Fă ceva pentru care să te pomenească lumea, nu lumea largă, dar câțiva oameni, cât mai mulți, dacă se poate. Da, dar ce? Stai aici în casă ca un viezure, citești ziarul, asculți la radio și te-a mai apucat și damblaua asta cu timbrele, acum la bătrânețe; stai întruna cu lupa la ochi, de te doare și capul. Fă ceva folositor, fă un bine, un bine cuiva!” Așa a ajuns el să-i ducă dimineața la grădiniță pe cei trei copii din curte; vara – să ude florile din toate glastrele, să strângă rufele de pe sârmă și să le-așeze vălătuci în coșul de nuiele („dar ai grijă, domnu’ Manoilă, să nu fie prea uscate, că pe urmă nu se calcă bine”); iarna – să facă focul la toate cele opt familii de colocatari (numai doamnei Iorgulescu nu i-l făcea fiindcă n-avea încredere să-i lase cheia), să cumpere 15 – 16 sticle de lapte pe zi („Să știi, domnu’ Manoilă, că astăzi s-a brânzit laptele, altă dată scutură sticla când îl cumperi, că nu-mi convine s-azvârl doi lei cincizeci degeaba.”). Aveau dreptate, oamenii muncesc pe bani, are să scuture sticlele de-acum înainte. [...] Toamna, primăvara și vara, când nu se făcea focul, domnul Manoilă avea parcă ceva mai multă vreme și, ca să nu și-o irosească-n zadar, mergea în câte-o stație de tramvai mai aglomerată, ajuta oamenilor bătrâni să urce în vagon, ajuta celor prea încărcați, le ridica sacoșele sau copiii. Pe urmă, se plimba pe străzi și, dacă vedea copii alergând, neatenți, cu șireturile desfăcute, gata să dea cu capul într-un zid sau într-un copac, îi oprea și, cu blândețe, le explica de ce nu e bine să facă așa, care sunt pericolele, ce li se putea întâmpla, dar foarte repede, cu câteva vorbe, ca să nu-i plictisească.

RECENZII