Umbra din noi. Forţa vitală subversivă

... in personalitatea umană, ca şi în natură, lumina şi întunericul se află într-un raport de interdependenţă, formează un întreg. Aşezăm în lumină anumite aspecte ale noastre, vrem ca acestea să fie văzute şi lăsăm în umbră alte aspecte. Această metaforă a luminii şi umbrei se regăseşte în două concepte definite de către C. G. Jung: persona şi umbra.

 

În timp ce persona reglementează relaţia cu lumea exterioară, prin umbră sunt definite acele trăsături ale personalităţii care nu sunt arătate lumii, pe care alţi oameni nu au cu niciun chip voie să le vadă. De aceea, atunci când ne ocupăm de umbră este esenţial să ajungem să o acceptăm, să înţelegem că lumina şi întunericul îşi au ambele locul în viaţa omului. Verena Kast ne oferă acces la această cealaltă jumătate, mai incomodă, a noastră.

 

„Umbra ne este nespus de penibilă. Când suntem surprinşi asupra unui comportament de umbră, adică asupra unui comportament care nu corespunde idealului Eului nostru, ne ruşinăm. Acesta este şi motivul pentru care avem tendinţa de a proiecta asupra altor persoane, de a percepe la alţii anumite aspecte mai întunecate ale personalităţii noastre. Aceşti oameni sunt ţapii noştri ispăşitori, la ei ne deranjează ceea ce aparţine de fapt umbrei noastre – sau are, cel puţin, o legătură cu aceasta." – Verena Kast

 

„Dacă acceptăm însă umbra, aceasta poate avea de cele mai multe ori efecte pozitive, ne îmbogăţeşte şi vitalizează – şi conferă mai multă autenticitate vieţii noastre. Dacă privim mai atenţi explicaţiile lui Jung referitoare la umbra pozitivă, constatăm că se referă, de fapt, la umbra înţeleasă drept ceea ce ne este încă străin. Jung a elaborat o teorie a inconştientului în care acesta nu este înţeles doar ca rezervor care colectează tot ce este refulat şi uitat, ci ca nivel psihic din care ne vin mereu impulsuri noi, o expresie a unei evoluţii psihice care se continuă până la moarte. De aceea, în psihicul nostru va exista întotdeauna şi ceva ce ne este străin şi care se cere integrat." – Verena Kast

 

Verena Kast a studiat psihologia, filosofia şi literatura, este doctor în psihologie analitică, profesor de psihologie la Universitatea din Zürich, lector şi analist formator la Institutul C. G. Jung, psihoterapeut cu practică privată. Este preşedintele Societăţii Internaţionale de Psihologie Abisală, al Societăţii Internaţionale de Psihologie Analitică, precum şi al Societăţii Elveţiene de Psihologie Analitică. A publicat numeroase cărţi pe tema emoţiilor, relaţiilor şi simbolisticii.

CUPRINS:

 

Umbra — un concept definit de C. G. Jung
Persona şi umbra
Persona şi funcţia ei
Persona şi socializarea ei
Existenţa idealizată şi umbra

 

Umbra
Umbra celorlalţi este interesantă
Umbra proprie este deranjantă
Apărarea în faţa umbrei
Dublul
Surori şi fraţi de umbră
Despre relaţia cu umbra cotidiană
Surprinşi asupra unui comportament de umbră
Atribuirea umbrei

 

„Persona impersonală", „umbra impersonală"
Umbra — ceea ce ne este străin
Străinul — ceea ce ne fascinează
Străinul este straniul
Umbra sunt străinii
Ne suntem chiar atât de străini?

 

Umbra colectivă
Răul
Umbra colectivă şi problema unei noi etici
Umbra colectivă
O nouă etică?

 

Modele de acceptare a umbrei
Acceptarea umbrei în mituri
Acceptarea umbrei în basme
Acceptarea unei umbre complementare prin dezvoltare
Lupta cu umbra: Ghilgameş şi Enkidu
Lupta cu umbra — prietenia conflictuală

 

Acceptarea umbrei
Umbra complementară — latura necunoscută
Acceptarea umbrei analoge prin luptă
Ce îngreunează acceptarea umbrei
Mai bine mort decât cu reputaţia pătată
Conglomeratul umbrei

 

Umbra în relaţie
Când îl lăsăm pe celălalt să ne „digere" umbra
Delegarea umbrei
Umbra „comună" este mai însemnată decât umbra „solitară"
Umbra idealurilor relaţionale
Umbra în familie
Forţa explozivă a umbrei
Femeile acoperite de umbră

Cuvânt de încheiere
Mulţumiri
Bibliografie